vineri, 7 martie 2008

întoarcerea acasă

Publicat de la

4 comentarii:

Emmma spunea...

nice dar cu mai multa prelucrare ar fi iesit si mai bine

7 martie 2008 la 06:12
liviu badescu spunea...

Multumesc foarte mult Emmma pentru sfat!

Tehnic vorbind rezolutia fotografiilor mele, postate pe net, este mica si multe detalii, nuante, contraste se pierd.

Dar … de multe ori eu accept realitatea "neprelucrata", pe care trebuie sa o contina orice fotografie, daca toti avem pretentia ca aceasta derulare continua de imagini (fotografice) reprezinta sensul vietii.

Stii...un prieten japonez… fotografiaza numai maimute.
Multa vreme nu l-am inteles. Apoi, intr-o buna zi, si nu este foarte mult de atunci, mi-a spus povestea:

" O maimuta a venit la un batran maestru. Nu pentru a capata sfaturi. Dorea recunoasterea puterilor ei. Pretindea ca putea face orice, ca este o maimuta neobisnuita. Maestrul i-a spus ca, daca va reusi sa sara peste palma mainii lui drepte, ii va spune Imparatului, care-i era discipol, sa paraseasca Palatul pentru a-i ceda locul ei. Daca nu reusea, va fi nevoita sa faca penitenta toata viata. Gandindu-se la puterile ei, la salturile acrobatice pe care le putea face, maimuta accepta. Cu toiagul pe umar, maimuta facu un salt din toate puterile. „Sunt grozava!”, isi zise ea. „Am ajuns tocmai in cer”. In sfarsit, maimuta ateriza intr-un loc in care se inaltau cinci piloni uriasi de culoare roz."Acesta este capatul lumii", si-a spus ea. ”Tot ce mai trebuie sa fac este sa ma intorc la maestru si sa-i reclam onorarea pariului”.
Si, ca sa nu aiba discutii cu maestrul, a scris ceva la baza pilonului din mijloc si s-a usurat la baza celuilalt pilon. Apoi... s-a intors de unde a venit. Adica... pe pamant.
"- Ii poti spune Imparatului sa elibereze tronul!" spuse ea la intoarcere. "- Maimuta mizerabila...”, i-a raspuns Maestrul, „ nu te-ai miscat o clipa din palma mea!”
„- Te inseli!”, primi raspunsul obraznic al mimutei. „- Am ajuns la capatul lumii...acolo am intalnit cinci piloni uriasi ...chiar am scris ceva pe unul din ei ...te pot duce acolo si-ti voi arata ca am dreptate!”, adauga ea. „- Nu-i nevoie.”, spuse batranul. „-Priveste doar!” Maimuta si-a coborat privirea. La baza degetului mijlociu al Maestrului se aflau scrise cuvintele sale. Dinspre degetul cel mare ii venea un puternic miros de urina.”

Aceasta este povestea ... Egoul fiecaruia dintre noi este o ... maimuta. Vrea sa devina cel mai bun ... in orice domeniu ... Cu orice pret ... prin orice mijloc... Desi neputincios, traieste cu convingerea ca este de nezdruncinat, ca este omnipotent, ca le stie pe toate... Asa se naste suferinta. Dar suferinta mai apare si prin cosmetizarea profunda a realitatii...si nunumai prin fotografie. Nu vreau sa cuceresc lumea cu fotografiile mele. Vreau doar sa fac parte din ... realitatea ei! Sper ca acest blog sa ne ajute sa putem reflecta, fiecare, prin incercarile noastre modeste, realitatea REALITATII !!

7 martie 2008 la 08:07
Emmma spunea...

Frumoasa istorioara, dar cred ca dorinta de a fi mai bun, de a te autodepasi este buna. Partea trista vine cand incepi sa te crezi singur cel mai bun si cand ii privesti pe cei din jur cu superioritate..

7 martie 2008 la 10:40
liviu badescu spunea...

Ai dreptate Emmma... Cand incepi SINGUR sa te crezi BUN doresti sa devii profesor pentru altii. Intotdeauna mi-am dorit sa intalnesc in viata Maestri. Diferenta dintre un profesor si un Maestru este esentiala. Primul te invata multe lucruri... Al doilea te dezvata de ele. Profesorul te invata concepte, teorii...nu este interesat neaparat de transformarea ta pentru ca nu o poate intelege...mai mult, el insusi, in cele mai multe cazuri, nu a obtinut-o vreodata.
Maestrul te pregateste pentru transformare. Te invata ca importante nu sunt cuvintele, parerile si conceptele ci propriul exemplu, esenta acestuia... Discipol fiind, din pacate, nu prea am intalnit cu usurinta Maestri. Mi-e teama ca nici profesori nu prea am avut sansa sa intalnesc…. Maimute...o, daaa... Da! Chiar daca nu le-am vazut intotdeauna, le-am simtit mirosul...

8 martie 2008 la 00:54

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)